Parohia ortodoxă română “Izvorul Tămăduirii” din Villanueva de la Cañada, Spania

FOTOGRAFII DIN PAROHIE

Istoricul parohiei

Villanueva de la Cañada este un municipiu relativ tânăr, cu un număr de aproximativ 19.000 locuitori înscrişi în registrele Primăriei, locuitori care se regăsesc atât pe raza localităţii, cât şi în urbanizaţiile aparţinătoare: Villafranca del Castillo, Raya del Palancar şi Guadamonte. Se remnarcă prin: dezvoltarea urbanistică ¨pe orizontal㨠cu una din cele mai mici densităţi de locuinţă pe hectar din Comunitatea Madrid, parcurile şi zonele verzi, clădirile organismelor sociale, culturale şi sportive de mare valoare arhitectonică. În localitate se găsesc: Centrul de Astronomie şi Ştiinţe Planetare al Agenţiei Spaţiale Europene, unul din cele mai importante parcuri acvatice de distracţie din Spania – Aquopolis -, precum şi Universităţile Alfonso X El Sabio şi Camilo José Cela.

Vechimea localităţii este una impresionantă, pe teritoriul ei descoperindu-se arme de piatră aparţinând paleoliticului. Din epoca romană s-au descoperit monede din argint şi cupru care, în afară de valoarea numistatică, nu confirmă însă, conform istoricilor, prezenţa omului în timpul ocupaţiei romane.

Secolul al XIV-lea găseşte o bună parte din teritoriul de azi al localităţii ca fiind teren de vânătoare al regalităţii. Astfel, regele Enrique el IV-lea de Castilla, vânător împătimit, venea des în aceste locuri în care se găseau mistreţi în abundenţă.

În 1910, în localitate trăiau doar 844 locuitori.

Bombardamentele din timpul Războiului Civil au făcut din localitate o ruină. Puţine clădiri, care au azi statut de monument istoric, au rămas parţial în picioare, printre ele aflându-se şi Ermita de San Isidro, capela în care săvârşim noi, românii ortodocşi, sfintele slujbe.

Mai multe detalii privind istoricul localităţii şi alte informaţii utile, găsiţi pe portalul Primăriei, pe care îl puteţi accesa apăsând butonul ¨Ayuntamiento Villanueva de la Cañada¨ aflat în stânga-sus a paginii, sub fotografiile din parohie.

După 1990 încep să sosească şi cetăţenii de origine română în localitate. Dacă primii veniţi erau originari din judeţul Satu Mare, pe parcurs şi-au făcut un rost aici români din toate cele trei provincii istorice româneşti, majoritari rămânând însă românii din Ardeal.

Personal, primul contact cu localitatea l-am luat în 2007, pe atunci locuind însă la 15 km distanţă, în localitatea Las Rozas de Madrid. La începutul verii anului 2008, constatând că în zonă se simte tot mai tare nevoia înfiinţării unei parohii ortodoxe române, am prezentat Preasfinţitului Părinte Episcop Timotei această idee cu caracter de propunere, mai ales că în primăvara aceluiaşi an, românii din localitate şi nu numai, în mare măsură la iniţiativa lui Cristian Varna, s-au mobilizat şi au organizat singuri Slujba de Înviere, fiindu-le pusă la dispoziţie în acest sens biserica veche din localitate.

La îndrumarea Preasfinţitului Timotei, am trecut la strângerea de semnături, activitate în care am fost ajutat de Cristian Varna, pe care l-am avut alături în activitatea de început a parohiei, atât în relaţia cu părintele paroh Antonio Hernandez, cât şi în amenajarea interioară a capelei. În acelaşi timp, am solicitat la primăria localităţii şi la primăriile localităţilor învecinate (Las Rozas, Brunete, Boadilla del Monte, Villanueva del Pardillo) numărul românilor înscrişi în Registrul de Evidenţă a Populaţiei (Empadronamiento). Am trecut apoi la identificarea în zonă a unui spaţiu potrivit săvârşirii slujbelor.

Astfel, în Brunete am primit din partea dnei Eugenia Mateescu varianta închirierii unei nave industriale, propunere care nu s-a putut concretiza pe de o parte din lipsa resurselor materiale în acel moment, iar pe de altă parte, din cauza faptului că Preasfinţitul Timotei m-a îndrumat să încep căutările în Las Rozas - localitatea cu cei mai mulţi români înscrişi la vremea acceea – însă căutările nu au avut rezultatul aşteptat, în ciuda demersurilor făcute la Primărie, la Vicariatul VII sau Arhiepiscopia Romano-Catolică din Madrid şi la colegiile religioase din localitate.

În paralel, la începutul lui octombrie 2008 am susţinut un examen de capacitate, din comisie făcând parte Înaltpreasfinţitul Iosif - Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Timotei al Spaniei şi Portugaliei şi părintele Aurel Bundă - preot la Parohia Ortodoxă Română ¨Sfântul Mare Mucenic Gheorghe¨ din Barcelona, ulterior fiind hirotesit ipodiacon. În data de 2 februarie 2009, în ziua praznicului Întâmpinării Domnului am fost hirotonit diacon la Parohia ¨Sfântul Apostol Andrei¨ din Arganda del Rey, unde am şi rămas să slujesc ca diacon alături de părintele-paroh Ciprian Ioan Farcaş până în data de 9 mai 2010, când am fost hirotonit întru preot, primind apoi şi duhovnicia.

Spre sfârşitul verii anului 2008 împreună cu Cristian Varna, am luat legătura cu părintele Antonio Herranz, pe atunci singurul paroh din Villanueva de la Cañada, căruia i-am făcut cunoscute intenţiile noastre şi de la care am primit asigurarea că ne va sprijini. De aceeaşi căldură sufletească şi deschidere a dat dovadă şi parohul din Brunete, părintele Antonio Lizana, cu care am intrat în contact spre sfârşitul anului 2008.

Acesti doi preoţi spanioli, romano-catolici, au fost şi rămân două persoane marcante pentru mine, deoarece prin căldura sufletească, prin sprijinul necondiţionat şi deschiderea de care au dat şi dau în continuare dovadă, au reuşit să îndrepte, să verticalizeze ecumenismul pe care eu, ca majoritatea transilvănenilor dealtfel, l-am trăit de mic, dar care, în perioada post-decembristă a ajuns să fie gârbovit de încrâncenarea care, din lipsă de dialog constructiv şi hrănită cu interese mult prea lumeşti, a făcut ca fraţi de sânge şi de credinţă, în cel mai fericit caz, să nu-şi mai vorbească.

Slujbele din Săptămâna Patimilor şi Slujba de Înviere s-au săvârşit, în 2009, în Ermita San Sebastian şi la biserica parohială din localitatea Brunete, prin amabilitatea părintelui Antonio Lizana şi a episcopului locului, Monseñor Joaquín María López de Andújar, din Getafe. Slujbele au fost săvârşite, la recomandarea Preasfinţitului Timotei, de către părintele Ioan Chidu, tatăl meu, venit din România special pentru aceasta, eu slujind ca diacon.

În primăvara-vara anului 2009, ideea găsirii unui locaş de cult a început să prindă contur şi s-a materializat spre sfârşitul lui 2009, pentru ca în ianuarie 2010 să primim de la părintele Antonio Herranz şi cu aprobarea Episcopului de Getafe cheia capelei numită Ermita San Isidro din Villanueva de la Cañada, în care slujim şi astăzi.

Cum era nefolosită, am început imediat curăţenia şi amenajarea ei, la care şi-au adus contribuţia, înainte de începerea slujirii, pe de o parte Cristian Varna, iar pe de alta fam. Mateescu în numele mai multor familii din Brunete. Astfel, din data de 6 februarie 2010, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Timotei am început să ne rugăm în această biserică în fiecare sâmbătă seara, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru ajutorul de până atunci şi rugându-L să ne fie alături şi să ne ocrotească şi în continuare.

Din acest moment, implicarea şi contribuţia tuturor credincioşilor care participau în număr mare la aceste seri de rugăciune a fost esenţială şi a făcut ca într-un timp relativ scurt să dăm bisericii o înfăţişare adecvată slujirii şi să o înzestrăm cu toate cele necesare bunei desfăşurări a slujbelor noastre.

După acest rodnic început, la serile de rugăciune a început să participe şi dl. Ferruccio Sebastian Petre, preşedintele Asociaţiei Românilor din Villanueva de la Cañada, care s-a oferit să ne sprijine în relaţia cu Primăria, sprijin pe care îl oferă şi în prezent, atunci când este solicitat.

Continuând slujirea diaconească în parohia de la Arganda del Rey şi serile de rugăciune în Villanueva de la Cañada, în Postul Mare din 2010 am început pregătirile pentru slujbele specifice praznicului Învierii Domnului, care de această data s-au săvârşit în capela care începea să semene tot mai mult cu o biserică ortodoxă. Din nou Preasfinţitul Timotei a dispus venirea părintelui Ioan Chidu, astfel că, având deja un loc stabil de rugăciune, organizarea a fost mult înlesnită din acest punct de vedere organizatoric, dar şi de faptul că din partea primăriei ni s-a pus la dispoziţie o scenă, iluminat suplimentar şi sistem audio, toate acestea făcând ca cei prezenţi să se bucure de condiţii cât mai bune.

În data de 9 mai 2010 am fost hirotonit întru preot de către Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei al Spaniei şi Portugaliei, iar din 25 mai 2010 (Praznicul Pogorârii Sfântului Duh) am început practic slujirea în Parohia Ortodoxă Română din Villanueva de la Cañada, care a primit hramul ¨Izvorul Tămăduirii¨.

De la această dată, în Ermita San Isidro, în care, prin amabilitatea primăriei şi cu acceptul Episcopiei din Getafe avem acces exclusiv, săvârşim slujbele specifice cultului nostru creştin ortodox, dar desfăşuram şi alte activităţi:

  • Am pus bazele Bibliotecii Parohiale ¨Diaconul Coresi¨, la volumele căreia are acces orice credincios dornic de lectură şi care cuprinde atat volume de carte religioasă, dar şi literatura pentru copii, cărţi de istorie, poezie sau proză.

  • Prin Foaia parohială ¨Lumină din Lumin㨠şi mai recent prin cateheze, am încercat clarificarea învăţăturilor Bisericii noastre, atât pentru fixarea lor, dar şi pentru ca argumentele specifice să fie însuşite şi să fie la îndemâna oricărui credincios în momentul în care ar fi solicitat într-o conversaţie pe teme interconfesionale.

  • Cei mai mici credincioşi ai noştri au posibilitatea ca prin cursurile Şcolii Parohiale ¨Sfântul Stelian¨ să dobândească atât cunostinţe religioase, dar şi să intre în contact cu tradiţiile specifice ţării noastre. Au fost întotdeauna bucuroşi să se implice şi să participe la serbări şi scenete organizate în special de 8 Martie sau cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului, atunci când Moş Crăciun le-a răsplătit eforturile cum a putut el mai bine.

  • Am organizat mai multe colecte de alimente, haine şi bani, care au fost trimise în România atât la familii care au avut de suferit din pricina calamităţilor (inundaţii, zăpadă abundentă şi viscol etc), dar şi la azile, case de copii sau persoane spitalizate şi care necesitau tratament costisitor din punct de vedere material.

  • În septembrie 2010 am realizat reparaţia capitală a interiorului capelei, deteriorat din pricina umezelii. În timp ce noi lucram la interior, angajaţi ai Primăriei au revizuit şi înlocuit ţiglele deteriorate şi au refăcat sau reparat exteriorul acolo unde a fost cazul.

Pentru toată susţinerea de care au dat dovadă pentru bunul mers al activităţii în parohia noastră, atât din punct de vedere misionar, dar şi caritativ şi administrativ, le mulţumesc membrilor Consiliului Parohial şi tuturor credincioşilor implicaţi, rugând pe Bunul şi Milostivul Dumnezeu să le răsplătească eforturile şi să le fie alături mai mult ca oricând, acum, în aceste vremuri de cumplită încercare.

Dumnezeu să ne apere şi să ne aibă în pază pe toţi.

Preot-Paroh,

Ciprian Vasile Chidu